Privind zilnic la copacii din jur și la frunzele lor de pe ramuri, căzute prin iarbă sau plutind între cer și pământ m-am întrebat într-o zi: De unde atâta frumusețe? De ce acum? Căci toamna nu pare a fi tocmai cel mai optimist anotimp.
Și am înțeles că tocmai de aceea: natura, în "agonia" ei către iarnă, sărbătorește VIAȚA! Cu o beție de culori, cu auriurile și toată gama de culori calde. Un imn închinat frumuseții, cu glas tare, potopind pământul și oamenii. Un strigăt de izbândă:
Carpe diem!
Flori (tufănele) - quilling
